Dictionar

grotă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. grotte, it. grotta)

1. cavitate naturală într-o stâncă, uneori subterană sau subacvatică, sau care este săpată de mâna omului; peșteră; adâncitură, cavernă.
 

cavernă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caverne, lat. caverna)

1. peșteră, grotă.
2. cavitate provocată de o boală într-un țesut.
 

TROGLO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. troglo-, cf. gr. trogle „cavernă, peșteră”)

1. „peșteră, grotă”.
 

bolnăvicios

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aegrotans; aegroticus
2. FR maladif
3. EN sickly
4. DE krankhaft
5. RU болезненный
6. HU beteges
 

CAVERNO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. caverna „gaură, grotă, bortă”)

1. „grotă, cavernă pulmonară, gaură de sondă”.