OK
X
incorect, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incorrect)
1.
greșit,
inexact.
2.
necinstit,
neonest.
incorect; eronat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
falsus;
erroneus;
non
correctus
2.
FR
faux;
fausse;
incorrect;
erroné
3.
EN
wrong;
incorrect;
erroneous
4.
DE
falsch;
unrichtig;
irrig
5.
RU
непрaвильный;
ошибочный
6.
HU
helytelen;
hibás
incorectitudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (in1- + corectitudine)
1.
lipsă
de
corectitudine;
necinste,
șarlatanie.
alocromazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allochromasie)
1.
modificare
a
colorației
pielii.
2.
(poligr.)
percepere
incorectă
a
culorilor.
bond
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bond)
1.
săritură
a
avionului
în
cazul
unei
aterizări
incorecte.
cacografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cacographie)
1.
scriere
incorectă,
cu
deformarea
cuvintelor
și
cu
greșeli
de
sintaxă,
la
afazici.
conivență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. connivence, lat. coniventia)
1.
faptul
de
a
tolera
ceva
rău
sau
incorect;
acord
tacit;
complicitate.
2.
de
~
(cu...)
=
în
complicitate,
de
acord
(cu...).
deloial
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déloyal)
1.
incorect,
necinstit,
nesincer.
deloialitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. déloyauté)
1.
lipsă
de
loialitate,
incorectitudine,
necinste.