Dictionar

indecență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indécence, lat. indecentia)

1. caracter a ceea ce este indecent, care încalcă regulile pudorii.
2. caracterul a ceea ce este contrar moralei, bunelor obiceiuri.
3. acțiune, cuvânt, lucru contrar decenței, moralei etc.
4. comportament indecent; purtare necuviincioasă.
 

pornoscopie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (grec. πόρνος + σκοπός)

1. privire necuviincioasă, indecentă.