Dictionar

sfrijitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sfriji + -tură)

1. om mic, slab și pipernicit; chircitură, (reg.) pipirig.
2. om (sau animal, plantă sau parte a corpului lor) care s-a oprit din creștere sau a degenerat; chircitură, slăbătură.
 

grăsan, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (gras + -an)

1. augmentativ al lui gras; (persoană) (foarte) gras(ă).
2. (antonime) sfrijit, slăbănog.
 

prăpăditură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (prăpădi + -tură)

1. (înv.) faptul de a se prăpădi; prăpădire, pieire, moarte.
2. (Munt.) om mic, slab și prăpădit; sfrijitură, stârpitură.