tupeu
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. toupet)
Etimologie: (fr. toupet)
1. îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare.
2. (teatru) șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte, și se piaptănă cu părul propriu.