OK
X
animism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. animisme)
1.
credință
primitivă
potrivit
căreia
obiectele
și
fenomenele
naturii
ar
fi
însuflețite;
spiritualizare,
personificare
a
forțelor
și
fenomenelor
naturii.
animist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. animiste)
1.
I.
referitor
la
animism,
credința
că
orice
lucru
are
un
suflet.
2.
care
profesează
animismul,
este
marcat
de
animism.
3.
II.
adept
al
animismului.
4.
persoană
care
credea
că
obiectele
și
fenomenele
naturii
ar
fi
însuflețite.
acord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)
1.
comunitate
de
vederi;
consens,
asentiment;
acceptare.
2.
a
cădea
de
~
=
a
se
învoi;
de
comun
~
=
a)
în
perfectă
înțelegere;
b)
în
unanimitate.
3.
înțelegere
privitoare
la
relațiile
de
colaborare
și
de
cooperare
între
state,
partide
politice,
organizații.
4.
formă
de
retribuție
a
muncii
prestate.
5.
~
global
=
formă
de
organizare
și
de
retribuire
a
muncii
prin
care
se
leagă
mărimea
veniturilor
personale
cu
cantitatea,
calitatea
și
importanța
muncii
prestate.
6.
concordanță
în
număr,
gen,
caz,
persoană
între
care
există
raporturi
sintactice.
7.
(fiz.)
egalitate
a
frecvențelor
de
oscilație
a
două
sau
mai
multe
aparate,
sisteme
etc.;
sintonie.
8.
(muz.)
reunire
a
cel
puțin
trei
sunete,
formând
o
armonie;
disciplină
care
studiază
legile
de
bază
ale
suprapunerii
sunetelor
muzicale.
animist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. animiste)
1.
I.
referitor
la
animism,
credința
că
orice
lucru
are
un
suflet.
2.
care
profesează
animismul,
este
marcat
de
animism.
3.
II.
adept
al
animismului.
4.
persoană
care
credea
că
obiectele
și
fenomenele
naturii
ar
fi
însuflețite.
concert
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. concert, it. concerto)
1.
executare
în
public
a
unor
lucrări
muzicale.
2.
compoziție
muzicală
amplă,
de
obicei
în
trei
părți,
scrisă
pentru
unul
sau
mai
multe
instrumente
solistice,
cu
acompaniament
de
orchestră.
3.
(fig.)
unanimitate,
înțelegere
(deplină),
acord,
armonie.
cvasiunanimitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cvasi- + unanimitate, cf. it. cvasi unanimità)
1.
ceea
ce
constituie
aproape
unanimitatea;
ceea
ce
constituie
enorma
majoritate;
aproape
totalitate.
digger
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. digger)
1.
adept
al
curentului
de
extremă
stângă
din
timpul
revoluției
burgheze
din
Anglia
(sec.
XVII),
reprezentând
interesele
țărănimii
sărace.
poporanism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după rus. narodnicestvo)
1.
curent
social-politic,
cu
implicații
literare,
apărut
în
România
la
sfârșitul
sec.
XIX,
care
considera
masele
țărănești
drept
elementul
de
bază
al
națiunii
și
factorul
hotărâtor
în
crearea
culturii
naționale,
recomandând,
pe
plan
literar,
crearea
de
opere
inspirate
din
viața
țărănimii.