Dictionar

cupid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cupide, lat. cupidus)

1. care este condus de o dorință violentă și nemoderată de a poseda (ceva); lacom.
2. apucător, avid de câștig; hrăpăreț.
3. (antonime) generos, dezinteresat.
 

cupiditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cupidité, lat. cupiditas)

1. lăcomie de bani, sete de câștig.
 

cupidon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cupidon)

1. (fam.) tânăr foarte frumos.
 

voracitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. voracité, lat. voracitas)

1. lăcomie mare la mâncare.
2. (fig.) aviditate extremă; cupiditate, lăcomie.