Dictionar

defavoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. défaveur)

1. discreditare, dizgrație.
2. în ~a (cuiva) = în dezavantajul (cuiva).
 

coluziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collusion, lat. collusio)

1. înțelegere secretă între două părți, personaje etc. în defavoarea unei a treia.
 

dol 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dol, lat. dolus)

1. (jur.) orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract în defavoarea lui.