Dictionar

emenda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. émender, lat. emendare)

1. a corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text).
 

emendanda

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. emendanda)

1. corectări (tipografice) la un text.
 
 

emendație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. émendation, lat. emendatio)

1. acțiunea de a emenda și rezultatul ei; emendare.
2. procesul de revizuire sau corectare a unui text.
3. (var.) emendațiune.
 

emendator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. emendatore)

1. cel care emendează (un text).
 

emendație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. émendation, lat. emendatio)

1. acțiunea de a emenda și rezultatul ei; emendare.
2. procesul de revizuire sau corectare a unui text.
3. (var.) emendațiune.