sinecdocă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. synecdoque, gr. synekdokhe)
Etimologie: (fr. synecdoque, gr. synekdokhe)
1. figură de stil constând în restrângerea sau lărgirea sensului unui cuvânt, folosindu-se partea pentru întreg, genul pentru specie, singularul pentru plural și invers, materia din care e făcut un lucru pentru lucrul însuși.