Dictionar

antinomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antinomie, lat. antinomia)

1. contradicție categorică între două legi, teze sau principii ce se exclud reciproc.
 

antinomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antinomique)

1. referitor la antinomie.
2. care creează o antinomie, o opoziție, uneori o contradicție.
3. (antonim) concordant.