autotomie
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. autotomie)
Etimologie: (fr. autotomie)
1. automutilare a unui animal care se simte în pericol.
2. autoamputare a unei părți a corpului la care recurg unele animale (șopârla, crabii).
3. capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a-i reface unele părți desprinse spontan.