Dictionar

cantonament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantonnement)

1. staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe.
2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor.
 

bivuac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bivouac)

1. cantonament de trupe (în corturi) în afara localităților.
2. adăpost pentru noapte făcut de alpiniști sau turiști.
 

cantona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cantonner)

1. intr., tr. (despre trupe) a (se) instala vremelnic într-un cantonament.
2. refl. (fig.) a se stabili, a se limita (rigid, mecanic).
 

încartirui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (în- + cartirui)

1. a pregăti instalarea unei unități militare într-un cantonament; a cartirui.