Dictionar

country

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. country /music/)

1. muzică ~ = muzică de cowboy, factor al americanilor albi, devenită stil de muzică ușoară contemporană.
2. ~ rock = utilizarea motivelor și instrumentelor country în context rock.
 

folk-country

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. folk-country)

1. amestec de stiluri folk și country.
 

country

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. country /music/)

1. muzică ~ = muzică de cowboy, factor al americanilor albi, devenită stil de muzică ușoară contemporană.
2. ~ rock = utilizarea motivelor și instrumentelor country în context rock.
 

folk-country

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. folk-country)

1. amestec de stiluri folk și country.
 

skiffle

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. skiffle)

1. (muz.) stil prin îmbinarea elementelor de jaz tradițional și rock incipient cu maniera country.