Dictionar

imaculat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immaculé, lat. immaculatus)

1. curat, nepătat.
2. (fig.) pur, cast.
 
 

eburneu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éburné, lat. eburneus)

1. de culoarea sau consitența fildeșului.
2. (fig.) candid, imaculat.
 
 

nepăcătuit, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (ne- + păcătuit)

1. care nu a păcătuit, fără păcat; imaculat.
 

nepătimos, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (patimă)

1. care nu este pătimaș.
2. (fig.) curat, imaculat.