Dictionar

nuanțat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nuancé)

1. cu varietăți de tonuri, de culori.
2. (fig.) care prezintă variații marcate prin treceri subtile, gradate.
3. (despre stil, limbă) bogat în nuanțe; expresiv.
 

epitet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épithète, lat. epithetum, gr. epitheton)

1. figură de stil constând în alăturarea unui cuvânt de un altul pentru a-l lămuri, a-l determina cât mai nuanțat.
2. calificativ.
 

sfumat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. sfumato)

1. (despre culori, sunete) estompat; nuanțat.