Dictionar

obscenitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. obscénité, lat. obscenitas)

1. caracter obscen; vorbă, faptă obscenă.
 

ordură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ordure)

1. murdărie, gunoi.
2. (fig.) obscenitate.
 

pornografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pornographie)

1. prezentarea sau interpretarea obscenă a sexualității în artă; scriere, desen, fotografie obscenă.
2. reprezentare concepută pentru a provoca o excitare sexuală.
3. (prin ext.) obscenitate.
 

măscară

Parte de vorbire:  s.f. (pop. și fam.)  
Etimologie: (din măscări)

1. faptă sau vorbă necuviincioasă, nerușinată; ocară; obscenitate, pornografie.
2. (expr.) a face de ~ = a face de râs.
 

ordurie

Parte de vorbire:  s.f. (livresc)  
Etimologie: (cf. fr. ordure)

1. materie stricată și repugnantă; murdărie, gunoi.
2. (fig.) vorbire, scriere, acțiune murdară sau obscenă; obscenitate.
3. (sinonim) ordură.