ortoepie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. orthoépie, lat., gr. orthoepia, germ. Orthoepie)
Etimologie: (fr. orthoépie, lat., gr. orthoepia, germ. Orthoepie)
1. ansamblu de reguli proprii unei limbi, pronunțare corectă a cuvintelor; parte a lingvisticii care studiază aceste reguli.