ricoșeu
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. ricochet)
Etimologie: (fr. ricochet)
1. faptul de a ricoșa; schimbare a traiectoriei unui proiectil (glonț) când se lovește de un obstacol; proiectil care a suferit o astfel de deviere.
2. (fig.) efect invers, indirect.