Dictionar

surpezeală

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (surpa)

1. loc (prăpăstios) din care s-a rupt o porțiune de teren; surpătură.
 

surpiș

Parte de vorbire:  s.n. (regional)  
Etimologie: (surpa + -iș)

1. loc (prăpăstios) din care s-a rupt o porțiune de teren; surpătură.
2. (var.) surâpiș, surupiș.
 

coios

Parte de vorbire:  adj. masc. (I. popular, II. argou)  
Etimologie: (coi + -os)

1. I. cu testicule mari.
2. bolnav de hernie; surpat, boșorog, coiat, coit.
3. II. care dovadă de curaj; îndrăzneț, temerar.
4. care are o personalitate puternică.
5. care are o poziție socială importantă.