Dictionar

expedia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. expédier, lat. expedire)

1. a trimite (scrisori, bani, pachete etc.) la destinație.
2. (fam.) a îndepărta pe cineva, a se descotorosi, a se debarasa de cineva.
3. a face ceva în grabă și superficial.
 

expedui

Parte de vorbire:  vb. (înv.)  
Etimologie: (fr. expédier, lat. expedire)

1. tr. a trimite (scrisori, pachete etc.) la destinație; a expedia.
2. intr. a face o expediție.
3. (var.) (înv.) a espedui.