Dictionar

albescență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. albescence)

1. stare a ceea ce este alb; culoare albă (strălucitoare); albiciune.
 

albescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. albescent)

1. a cărui culoare este apropiată de alb.
2. care devine alb, care prezintă albescență.