Dictionar

antropocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthropochorie)

1. (bot.) mod de răspândire a plantelor antropocore.
2. (bot.) metodă de dispersie a semințelor, polenului, sporilor etc. prin intermediul omului.
 

apofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apophytes)

1. plante de origine autohtonă devenite antropocore, ușor adaptabile în culturi.
 

epoicofite

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (lat. epoikophyta)

1. (bot.) plante antropocore, mai ales buruieni, care cresc numai în locuri speciale.