disjuncție
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. disjonction, lat. disiunctio)
Etimologie: (fr. disjonction, lat. disiunctio)
1. excludere reciprocă.
2. despărțire, separare; diastază (2).
3. asindent.
4. (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei.
5. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv.