anafază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anaphase)

1. a treia fază a mitozei, în care cromatidele se îndreaptă, fiecare din polii celulei.

centroplast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centroplaste)

1. corpuscul sferic extracelular în timpul mitozei.

condriochineză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chondriocinèse)

1. proces de diviziune a mitocondriilor în cursul mitozei și meiozei.

cromonemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromonème)

1. filament cromozomial încolăcit sau spiralat, cu segmente de cromomere, în profaza mitozei.

disjuncție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. disjonction, lat. disiunctio)

1. excludere reciprocă.
2. despărțire, separare; diastază (2).
3. asindent.
4. (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei.
5. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv.

ecuatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équatorial)

1. adj. de (la) ecuator, specific ecuatorului.
2. zonă ~ă = zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; climă ~ă = climat din zona ecuatorială, temperatură constant ridicată și pluviozitate abundentă; coordonate ~e = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc.
3. care împarte în două jumătăți.
4. (biol.) placă ~ă = plan median al unei celule unde cromozomii fisurați se grupează în cursul mitozei.
5. s. n. lunetă astronomică pentru observarea mișcării stelelor și determinarea coordonatelor lor ecuatoriale.