OK
X
acolat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. accolé)
1.
(herald.;
despre
două
scuturi)
înclinate
unul
spre
celălalt.
2.
(despre
plante,
ramuri)
încolăcit.
caduceu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. caduceus, fr. caducée)
1.
sceptru
încolăcit
de
doi
șerpi,
semn
distinctiv
al
zeului
Hermes
(Mercur),
simbolizând
pacea
și
comerțul.
cromonemă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chromonème)
1.
filament
cromozomial
încolăcit
sau
spiralat,
cu
segmente
de
cromomere,
în
profaza
mitozei.
dragon 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dragon)
1.
animal
imaginat
cu
cap
și
aripi
de
vultur,
gheare
de
leu,
trup
și
coadă
de
șarpe.
2.
reprezentare
heraldică
a
unui
chip
omenesc
cu
barba
din
șerpi
încolăciți.
3.
șopârlă
tropicală,
pe
copaci,
care
are
de-a
lungul
corpului
două
excrescențe
ale
pielii
ca
niște
aripi.
4.
pește
marin
care,
în
timpul
zilei,
stă
îngropat
în
nisip,
noaptea
fiind
foarte
activ;
drac-de-mare.
5.
ambarcație
cu
două
vele
de
suprafață
mare;
velă
triunghiulară
suplimentară.
6.
cavalerist
astfel
echipat
încât
să
poată
lupta
și
pe
jos.
încârligat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. încârliga)
1.
îndoit,
încovoiat,
strâmbat
(ca
un
cârlig).
2.
încolăcit.
3.
(bot.)
curbat
spre
interior
(de
ex.
pinten,
spin).