cromozomial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. cromosomal)

1. (biol.) referitor la cromozomi (element al nucleului celular care determină ereditatea); cromozomic.
2. (var.) cromozomal.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

alociclie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allocyclie)

1. comportare anormală a unui cromozom.
2. grad diferit de spiralizare a unor regiuni cromozomiale.

artioploid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. artioploïde)

1. (despre organisme poliploide) cu un număr par de seturi cromozomiale.

citotaxonomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cito- + toxonomie)

1. clasificare a organismelor pe bază de asemănări și diferențe cromozomiale.

cromonemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromonème)

1. filament cromozomial încolăcit sau spiralat, cu segmente de cromomere, în profaza mitozei.

cromotip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Chromotyp)

1. totalitatea factorilor ereditari localizați în cromozomi sau reprezentanți de genele cromozomiale.