Dictionar

auxiliar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auxiliare, lat. auxiliaris)

1. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător.
2. verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii.
3. (mat.) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor.
4. s. m. ostaș roman aparținând unui auxilium.
 

casiopeiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. casiopéium)

1. (chimie) numele original al elementului lutețiu (element chimic din familia lantanidelor).
 

cromozomal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. cromosomal)

1. (biol.) referitor la cromozomi (element al nucleului celular care determină ereditatea); cromozomic.
2. (var.) cromozomial.
 

cromozomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chromosomique)

1. (biol.) referitor la cromozom (element al nucleului celular care determină ereditatea); cromozomal.
 

derivativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dérivatif, lat. derivativus)

1. adj. care trage, abate ceva în altă parte.
2. s. n. mijloc terapeutic care abate și ușurează o suferință; (fig.) leac, remediu.
3. adj., s. n. (lingv.) (element) cu care se face derivarea.
 

prefabricat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. préfabriqué)

1. (element de beton etc.) confecționat dinainte în fabrică sau în atelier, pentru a fi numai montat sau ansamblat pe șantier; (produs) care rezultă dintr-un proces industrial și servește ca material pentru fabricarea unui produs industrial finit.