OK
X
autofertilizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + fertilizare)
1.
(biol.)
mod
de
reproducere
sexuată
în
care
cei
doi
gameți
provin
de
la
același
individ;
autofecundație.
autofecundație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. autofécondation)
1.
(bot.,
biol.)
fecundare
prin
sine
însuși.
2.
(biol.)
fuziune
a
doi
gameți
de
sex
diferit,
generați
de
același
individ;
autofertilizare.
3.
(bot.)
fecundare
obținută
prin
unirea
gameților
produși
de
aceeași
plantă;
autofertilizare.
4.
(bot.)
polenizare
directă
urmată
de
fecundare.
5.
(sinonim)
autofecundare.
automixie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. automixie)
1.
(biol.)
autofecundare
la
care
fuzionează
doi
gameți
sau
doi
nuclei
sexuați
de
același
sex
ori
înrudiți;
autofertilizare
obligată.
xenoautogamie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. xénoautogamie)
1.
polenizare
încrucișată
care,
în
anumite
condiții
nefavorabile,
se
realizează
prin
autofertilizare.