Dictionar

bariton/bariton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. baritono, fr. baryton)

1. s. m. cântăreț cu voce de bariton (II,1).
2. s. n. voce bărbătească cu timbru intermediar între tenor și bas.
3. instrument de suflat, de alamă, cu timbru și ambitus corespunzător.
 

baritonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. baritonal)

1. care aparține sau care se referă la bariton.
 

bariton/bariton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. baritono, fr. baryton)

1. s. m. cântăreț cu voce de bariton (II,1).
2. s. n. voce bărbătească cu timbru intermediar între tenor și bas.
3. instrument de suflat, de alamă, cu timbru și ambitus corespunzător.
 

baritonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. baritonal)

1. care aparține sau care se referă la bariton.
 

eufoniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. eufonio)

1. instrument muzical de suflat din alamă, folosit în fanfară, cu registru corespunzător vocii de bariton.