bravo
Parte de vorbire: interj.
Etimologie: (fr., it. bravo)
Etimologie: (fr., it. bravo)
1. exclamație (însoțită de aplauze frenetice) care marchează satisfacția, aprobarea, chiar entuziasmul; excelent, foarte bine, minunat.
2. (var.) (pop.) brava, (înv.) bravos.