Dictionar

cianoza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cyanoser)

1. tr., refl. a deveni, a face să devină cianotic.
 

-CIANOZĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. kyanosis „culoare albastră”)

1. „albastru, albăstreală”.
 

acrocianoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocyanose)

1. colorație violacee a extremităților membrelor, datorată unei tulburări a circulației sângelui.
 

CIAN(O)-, -cian, -cianoză

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. cyan/o/-, -cyane, -cyanose, cf. gr. kyanos)

1. „albastru, violet”.
 

cianoză 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyanose)

1. colorare în albastru a pielii sau a mucoaselor.
 

cianodermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cyanodermie)

1. (med.) colorare în albastru a pielii; cianoza pielii, cianopatie.
 

cianotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cyanotique)

1. referitor la cianoză; (despre oameni) predispus la cianoză.
 

maladie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maladie)

1. boală.
2. ~ mitrală = boală de inimă care afectează valvula dintre atriul și ventricului stâng; ~ albastră = cianoză.