Dictionar

arbuscul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arbuscule, lat. arbuscula)

1. tufă mică cu aspect de copăcel; arbore mic.
2. (anat.) organ foarte mic, ramificat ca un arbore.
 

arbust

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arbuste, lat. arbustum)

1. plantă lemnoasă cu tulpina ramificată de la bază; copăcel.
 

forsiția

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. forsythia)

1. copăcel, tufă din familia oleaceelor, plantată adesea în parcuri, ale cărei flori galbene apar la începutul primăverii, înaintea frunzelor.