Dictionar

craniotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crâniotomie)

1. decapitare, în embriotomie, pentru extragerea fătului, în caz de distocie gravă; cefalotomie.
2. deschidere chirurgicală a craniului pentru a putea ajunge la o tumoare cerebrală.
 

baziotripsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. basiotripsie, engl. basiotrypsy)

1. operație constând în zdrobirea craniului fetal, când fătul nu poate fi extras prin craniotomie sau cranioclazie.
 

cefalotomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. céphalotomie)

1. (med.) operația de tăiere a capului fătului mort înainte de extragerea acestuia; craniotomie.