Dictionar

culpabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. culpabilité)

1. situație a cuiva care se află în culpă.
 

compulsiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. compulsion)

1. tip de conduită în care individul se simte constrâns a acționa sub efectul unei forțe interne obsesionale, amenințat de angoasă, de culpabilitate; compulsie.
 

deculpabiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déculpabiliser)

1. a înlătura orice sentiment de culpabilitate.
 

verdict

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. verdict)

1. răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat.
2. judecată care are loc în urma unui concurs.
3. hotărâre, judecată (definitivă).