Dictionar

confesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confession, lat. confessio)

1. mărturisire, destăinuire a unor gânduri, fapte sau sentimente intime.
2. scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului.
3. religie.
 

confidență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confidence, lat. confidentia)

1. încredințare a unei taine, a unui gând intim; destăinuire.
 

indiscreție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indiscrétion, lat. indiscretio)

1. destăinuire a unor secrete încredințate de către cineva; lipsă de măsură în vorbă.
2. nedelicatețe, grosolănie.
 

împărtășire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. împărtăși)

1. acțiunea de a (se) împărtăși și rezultatul ei; cuminecare; comunicare, destăinuire.
2. (rar) comunitate (de idei, sentimente etc.).
3. (var.) împărteșire.