Dictionar

zapciitură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (zapcii + -itură)

1. încasare a dărilor sau a datoriilor făcând uz de forță; (înv.) zapcilâc.
 

procurator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. procurateur, lat. procurator)

1. magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, cu strângerea dărilor și cu repartizarea cheltuielilor.
2. înalt demnitar în vechile republici italiene Genova și Veneția.
3. mandatar însărcinat să apere interesele unei alte persoane.
 

taxidărie

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (taxidar + -ie)

1. încasare a dărilor.