Dictionar

epistil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. épistyle, lat. epistylium)

1. (arhitectura antichității) parte a antablamentului care se sprijină direct pe coloane; arhitravă.
2. (var.) (înv.) epistiliu.
 

arhitravă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. architrave)

1. parte inferioară a antablamentului, care se sprijină pe capitelul coloanei; epistil.
2. (constr.) piesă de susținere verticală, din lemn.
 

epistil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. épistyle, lat. epistylium)

1. (arhitectura antichității) parte a antablamentului care se sprijină direct pe coloane; arhitravă.
2. (var.) (înv.) epistiliu.