Dictionar

ignoranță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ignorance, lat. ignorantia)

1. lipsă de cunoștințe, de învățătură; incultură.
 

agramatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrammatisme)

1. necunoaștere a vorbirii și a scrierii corecte; incultură, ignoranță.
2. pierdere a capacității de a exprima cuvintele.
 

asinitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. asinità)

1. acțiune, vorbire care demonstrează sau amintește de ignoranța măgarului; măgărie.
 

ilotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ilotisme)

1. condiție, stare a unui ilot.
2. (fig.) (stare de) abjecție, decădere, ignoranță.
 

incultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inculture)

1. lipsă de cultură, de cunoștințe; ignoranță, neștiință.
 

inocență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. innocence, lat. innocentia)

1. curățenie sufletească, nevinovăție; candoare.
2. (ir.) naivitate, simplitate; ignoranță.
 

tenebră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ténètres, lat. tenebrae)

1. (pl.) întunecime profundă, beznă, întuneric; obscuritate.
2. (fig.) necunoaștere, ignoranță.