Dictionar

tenebră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ténètres, lat. tenebrae)

1. (pl.) întunecime profundă, beznă, întuneric; obscuritate.
2. (fig.) necunoaștere, ignoranță.
 

obtenebra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. obtenebrare)

1. a întuneca, a eclipsa.
 

tenebritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tenebră + -itate)

1. tenebrozitate, tenebră.
 

tenebrozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. tenebrosità, fr. ténébrosité)

1. caracterul a ceea ce este întunecat, sumbru, obscur.
2. întunecime; tenebritate, tenebră.