Dictionar

întunecime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (întuneca + -ime)

1. întuneric de nepătruns; beznă, obscuritate.
2. (pop.) ~ de soare = eclipsă de soare.
3. (fig.) lipsă de civilizație; lipsă de cultură; incultură.
4. (antonim) lumină.
 

obscuritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. obscurité, lat. obscuritas)

1. lipsă de lumină; întuneric, întunecime.
2. (fig.) lipsă de claritate; confuzie.
3. (fig.) condiție, situație obscură.
4. mediocritate.
 

tenebră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ténètres, lat. tenebrae)

1. (pl.) întunecime profundă, beznă, întuneric; obscuritate.
2. (fig.) necunoaștere, ignoranță.
 

tenebrozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. tenebrosità, fr. ténébrosité)

1. caracterul a ceea ce este întunecat, sumbru, obscur.
2. întunecime; tenebritate, tenebră.
 

întunecăciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (întuneca + -[ă]ciune)

1. întuneric adânc, de nepătruns; întunecime.
2. (fig.) nebunie.