imanentist, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. immanentiste)
Etimologie: (fr. immanentiste)
1. I. referitor la imanentism (doctrină filozofică care afirmă imanența lui Dumnezeu în natură, în inima omului et cetera).
2. II. adept al imanentismului.
3. (antonim) transcendentalism.