OK
X
incitabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. incitabilité)
1.
stare
de
incitare;
însușirea
a
ceea
ce
este
incitabil.
incitație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. incitation, lat. incitatio)
1.
incitare.
asmuțire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (asmuți)
1.
acțiunea
de
a
asmuți.
2.
îndemnare
a
câinilor
să
atace;
(prin
ext.)
întărâtare
a
câinilor.
3.
(fig.)
instigare
a
cuiva
la
acțiuni
violente.
4.
(fig.)
incitare
la
ceartă
sau
revoltă.
5.
(fig.)
excitare.
6.
(sin.)
asumuțare,
asumuțat.
7.
(var.)
asmuțare,
azmuțire.
asmuțit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (asmuți)
1.
acțiunea
de
a
asmuți;
asmuțire.
2.
îndemnare
a
câinilor
să
atace;
(prin
ext.)
întărâtare
a
câinilor.
3.
(fig.)
instigare
a
cuiva
la
acțiuni
violente.
4.
(fig.)
incitare
la
ceartă
sau
revoltă.
5.
(fig.)
excitare.
6.
(var.)
azmuțit.