pelagic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. pélagique)
Etimologie: (fr. pélagique)
1. referitor la marea liberă, departe de coaste.
2. (despre depozite) format sub acțiunea mării.
3. care trăiește, se găsește în plină mare; marin.
4. depozit, sediment ~ = depozit format din noroi și argilă care se formează pe fundul mării.
5. zonă ~ă = zonă în largul mărilor și oceanelor, considerată de la suprafață până la fund, care cuprinde coloana de apă și care, la rândul ei, poate fi împărțită în următoarele subzone (ordonate după adâncime): epipelagică (de la suprafață până la 200 de metri), mezopelagică (între 200 și 1000 de metri), batipelagică (între 1000 și 4000 de metri), abisopelagică (de la 4000 de metri până la scoarța oceanică) și hadopelagică (adâncimea faliilor oceanice, până la 11000 de metri).
6. zonă ~ă = pelagial.