Dictionar

dinitrotoluen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. dinitrotoluène)

1. substanță organică toxică, explozivă, obținută prin nitrarea nitrotoluenului, intermediar la fabricarea trinitrotoluenului.
 

nitrobenzen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nitrobenzène)

1. lichid uleios, toxic, cu miros de migdale amare, din nitrarea benzenului, folosit în industrie.
 

trinitrobenzen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trinitrobenzene)

1. substanță obținută prin nitrarea benzenului.
 

trinitroglicerină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. trinitroglycérine)

1. (chimie) substanță lichidă obținută prin nitrarea glicerinei, un exploziv puternic; nitroglicerină, trinitrat de glicerină.
 

trinitrotoluen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. trinitrotoluène)

1. (chimie) toluen trinitrat, folosit ca exploziv; substanță solidă, cristalizată, galbenă, prin nitrarea toluenului, exploziv; trotil.