Dictionar

autotipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotypie)

1. procedeu fotochimic de executare a unui clișeu într-o singură culoare, nuanțele de umbră și lumină fiind reduse prin descompunerea imaginii în puncte sau în linii.
2. clișeul obținut.
 

nuanța

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. nuancer)

1. a reda nuanțele unei culori, unui ton etc.
2. (fig.) a exprima prin treceri subtile, gradate.