Dictionar

PILEI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. pileus „căciulă, cușmă”)

1. „scufie, bonetă”.
 

pileiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. piléiforme)

1. (bot.) în formă de șapcă sau pălărie; pileat.
 

acorie (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acorie, cf. gr. kore „pupilă”)

1. (med.) absență congenitală a pupilei, asociată în general cu aniridia (absența irisului).
 

anchilocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anchilo- + -corie)

1. (med.) obliterare congenitală sau dobândită a pupilei.
 
 

corecliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coréclise)

1. ocluziune, închidere patologică a pupilei.
 

corectazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. corectasie)

1. (med.) dilatație a pupilei; midriază.
 

corectopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corectopie)

1. anomalie a poziției pupilei nesituată în centrul irisului.