OK
X
recuperatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. recuperatorius)
1.
care
recuperează;
care
permite
recuperarea;
recuperator.
recuperator 2, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. récupérateur)
1.
adj.
care
recuperează:
recuperatoriu.
2.
s.
n.
sistem
tehnic
cu
care
se
recuperează
deșeurile
de
materiale
sau
energia
care
se
pierde
în
mod
obișnuit.
3.
subansamblu
al
unei
guri
de
foc
de
artilerie
care
readuce
părțile
reculante
în
poziția
inițială.