Dictionar

ascet, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascète)

1. cel care practică ascetismul; pustnic.
2. (fig.) om care își impune o viață austeră și retrasă.
 

asceză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascèse)

1. aplicare în practică a virtuților prin exercițiu de voință, privațiuni etc.; viață austeră și retrasă.
2. ascetism (1).