Dictionar

salinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salinité)

1. concentrația în săruri a unei soluții, a unei ape sau a unui sol.
 

izohalin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. isohaline)

1. adj. cu salinitate constantă.
2. s. f. linie care unește punctele cu aceeași salinitate marină.
 

salmastru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. salmastro, lat. salmaster)

1. (despre ape, lacuri, lagune) cu salinitate între salinitatea apelor dulci și a celor marine, puțin sărat.
 

HALO- (1)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. hals, halos „mare, sare”)

1. „sare, salinitate, sărat, marin”.